Navigatori  precum Marco Polo şi Columb au contribuit la descoperirea de noi locuri deosebite.

Scriitorii clasici nu călătoreau în general, dar cei romantici da.

În ceea ce priveşte cunoaşterea locurilor noi, a oamenilor noi, Pierre Chaunu, istoric francez,  numea aceste lucruri ”geografia afectivă”.

Oamenii învăţaţi au călătorit din secolul 16.

În 1552 a apărut în Franţa un Ghid al Drumurilor Franceze.  A fost redactat de Charles Etienne.

Între 1686 şi 1700,  Ţările Nordice au început să atragă scriitorii şi filozofii.

Germania de Est a fost vizitată din 1750, iar din 1770 partea europeană a Rusiei, în special Sankt Petersburg  (Diderot a fost la Ecaterina a II-a).

stpetersburg

Scopul călătoriilor era de natură pedagogică şi filozofică.

Germanii erau captivaţi de Italia. Goethe a mers acolo.

Jean-Jacques Rousseau a fost în Elveţia şi  Anglia, iar Voltaire tot în Anglia.

elvetia

lacul-brienz

După anul 1827 au apărut Ghidurile Germane Beleker, pe urmă Cărţile Roşii din Marea Britanie.

Englezul Thomas Cook a organizat o călătorie cu trenul în 1841. Erau 18 kilometri. În 1851, tot Cook a fost organizatorul voiajului  la Marea Expoziţie de la Londra. A fost folosit acelaşi mijloc de transport. Expoziţia a ţinut şase luni. Thomas Cook a adus la Londra 150.000 de oameni. În 1855, tot el a transportat cu trenul turiştii care voiau să meargă la Marea Expoziţie de la Paris.

Între anii 1860 şi 1900,  trenurile aveau  o viteză medie care a crescut de la 60 de kilometri/oră la 100 de kilometri/oră. Astfel se călătorea mai uşor. Marea Britanie era pe primul loc.

Vapoarele cu aburi au contribuit şi ele la răspândirea călătoriilor.