Lacul Sf. Ana este unul din cele mai frumoase locuri din lume. Acesta este situat in judetul Harghita, foarte aproape de statiunea Tusnad. Travelica trebuie sa va spuna ca traseul pana acolo este incredibil. O plimbare printre munti care va va incarca cu energie pozitiva pentru tot anul. Dar momentul in care ajungeti la singurul la vulcanic din Romania va va capta privirile. Cel putin eu asa m-am simtit vrajit de frumusetea lui. Am fost ajutat si de vreme pentru ca am fost undeva prin luna iulie. Padurea si iarba vedere, florile colorate si inflorite au fost un deliciu pentru ochi.

Travelica a fost un om si mai noroc pentru ca a ajuns aici in zori de zi, cand soarele inca se mai juca cu apa cristalina. Da…apa este incredibil de curata si transparenta. Am ramas surprins cand am vazut ca pot sa vad fundul lacului fara nici cea mai mica problema. Am si mers, pe pontonul amenajat, spre centrul lui si inclusiv acolo inca puteam sa vad in adancime.

Lacul Sf. Ana  (1)

Lacul Sf. Ana  (5)

Lacul St. Ana este cu adevarat o minune a naturii. Sa poti sa vezi in mijlocul muntelui, inconjurat de verdeata o asemenea frumusete. Daca va doriti sa va relaxati va recomand sa va asezati pe iarba, sa priviti imprejurimile si sa lasati soarele sa va incalzeasca chipurile. Si va garantez ca astfel va veti incalzi si sufletul.

Dar la Sf. Ana Travelica a mai vazut ceva ce nu credea ca va avea ocazia sa vada in viata lui: plante carnivore. Da…ati citit bine. Cum sunt un om curios din fire…i-am intrebat pe ingrijitorii rezervatiei de unde vine mai exact numele. Pentru ca in momentul in care ma gandesc la rezervartie spun fauna si flora. Si un domn foarte simpatic si saritor mi-a zis: “pai domnul meu…nu stiati ca aici avem plante carnivore? Toata lumea vine pentru lac…dar nu stie ce se ascunde in padurea din jurul lui!”. Am facut ochii mari si mi-a starnit intersul sa merg sa vad minunea. Plante carnivore? Wow…asa ceva am vazut doar in filme si in desene animate. Asa ca am intrebat rapid: “Cum? Unde? Cum ajung acolo?”.

Lacul Sf. Ana  (3)

Am fost indrumat catre un ghid care face din ora in ora traseul catre celalalt lac vulcanic, dar la dimensiuni mult mai mici ca Sf. Ana. Ghidul a fost o persoana foarte vesela cu care am plecat impreuna cu alte 15 persoane in drumetia noastra prin padure. Asa am aflat ca plantele carnivore de aici se numesc Drosera rotundifolia sau Roua – Cerului cum i se spune in popor.

Pe o poteca foarte bine amenajata prin padure am ajuns in zona lacului. Aici solul este foarte instabil, fiind o zona mlastinoasa. Tocmai de aceea a fost amenajat un pod ce il inconjoara. Trebuie sa fiti foarte atenti pe unde calcati….pentru ca riscati sa cadeti in mlastina. Acesta este un  alt aspect pe care nu credeam ca o sa am sansa sa il traiesc vreodata.

Ghidul a spus ca plantele noastre carnivore nu sunt foarte puternice si sa ele se hranesc cu insecte. Acestea erau foarte vii colorate…ca in filme….numai ca dimensiunile lor sunt destul de mici. Ni s-a explicat ca coloritul foarte variat le ajuta sa atraga insectele cu care se hranesc. De jur imprejurul lor am putut observa numai muschi. Se pare ca pe sub acest muschi se intind “tentaculele” lor firave.

Lacul Sf. Ana  (2)

Am ramas surprins sa aud ca aici datorita solului foarte argilos si mlastinos, dar si a temeperaturii s-au dezvoltat si plante otravitoare si halucinogene. Am plecat inapoi prin padure spre lacul Sf. Ana simtindu-ma cel mai bogat om din lume. Altii strabat mari si tari sa vada ce am vazut eu la mine in tara cu bani putini. Acela a fost un moment in care am zis ca e atat de bine sa fii curios si sa mergi sa ii intrebi pe cei din jur ce te roade. Niciodata nu se stie ce putem descoperi.

Travelica e multumit ca Romania inca reuseste sa il surprinda si il ajuta sa o indrageasca si mai tare! 🙂

Nu am apucat sa va scriu despre chiar tot, in detaliu, deci daca aveti intrebari puteti sa le puneti la rubrica de comentarii de mai jos sau sa ma contactati direct pe email !

[ sursa fotografii: http://peterlengyel.wordpress.com si http://pepiciormare.wordpress.com ]