Această mănăstire se găseşte pe Defileul Dunării. A fost construită în perioada 1936-1939. Poartă hramul Sfintei Ana. Ana era numele mamei ziaristului Pamfil Șeicaru. Acesta este ctitorul mănăstirii.
Pamfil Șeicaru a fost un ziarist interbelic. A luptat în zona Orșovei în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent. Pentru faptele sale a fost distinsde Regele Ferdinand I al României cu titlul de Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”.
În perioada construirii mănăstirii, Pamfil Șeicaru era directorul ziarului ”Curentul” şi deputat în Parlamentul României. A ridicat acest lăcaș de cult pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că i-a salvat viaţa în timpul luptelor din vara şi toamna anului 1916. În acel an a fost îngropat alături de un camarad într-un tranşeu, în urma exploziei unui obuz. Au scăpat amândoi cu viaţă, iar Pamfil Şeicaru a promis că va construi o mănăstire exact pe locul acela.
Mănăstirea aduce și un omagiu camarazilor ce au sfinţit locul acela cu sângele lor, dar şi în eroilor care s-au jertfit pentru România Mare.
Din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și din cauza comunismului, sfinţirea bisericii a fost amânată, edificiile fiind folosite ca tabără pentru copii, apoi ca hotel- restaurant.
În anul 1935 a fost construit drumul de 1,5 kilometri numit Drumul Eroilor, până pe Dealul Moşului, drum unde sunt 7 troiţe şi bănci din lemn. Este în amintirea regimentelor participante la luptele de la Alion, Cerna şi Orşova în 1916.
La început, complexul monahal fost alcătuit dintr-o biserică de lemn care avea elemente în stil tradiţional românesc şi chilii amplasate pe ambele părţi în formă de U.
În ultimul deceniu a mai fost construită clopotniţa cu un altar de vară. La „Sfânta Ana” există și Muzeul Memorial „Pamfil Șeicaru”.
În mănăstire se află și mormântul ctitorului ei.
