Mănăstirea Dragomirna se află în apropiere de Suceava, în comuna Mitocu Dragomirnei. Această mănăstire are o biserică unică în România: cea mai înaltă şi cea mai strâmtă biserică. Pereţii sunt decoraţi cu gravuri din piatră.
Mănăstirea a fost ctitorită între anii 1602 și 1609 de marele mitropolit şi cărturar Anastasie Crimca. După ridicarea sa, aceasta a influențat stilul arhitectural al celorlalte construcții de gen din Bucovina.
Biserica dedicată Pogorârii Duhului Sfânt este unică nu doar în Moldova, ci şi în România. Relaţia dintre întinderea, lăţimea şi înălţimea bisericii este neobişnuită. Înălţimea sa de mai mult de 40 de metri până la turlă o face să pară foarte strâmtă. Faţadele sunt din gresie galbenă. La jumătatea faţadelor, biserica este înconjurată de un brâu răsucit de influenţă muntenească.
Biserica principală nu are picturi exterioare, căci în trecut resursele erau pentru apărare, turcii fiind atunci o ameninţare.
Mănăstirea are o arhitectură tipic moldovenească: acoperișuri cu aspect piramidal, plan cruciform specific bizantin, basoreliefuri decorative.
Prima biserică ridicată la Mânăstirea Dragomirna este Biserica Mică sau Biserica Schitului, cum i se mai spune. Este un lăcaș care are doar altar, naos și pridvor într-un stil ce amintește de alte biserici din nordul Moldovei.
Cea de-a doua biserică de la Mânăstirea Dragomirna este cunoscută drept Biserica Mare și a fost ridicată din inițiativa Mitropolitului Crimca al Moldovei. Finalizarea ei a avut loc în anul 1609, moment în care a primit hramul Pogorârii Sfântului Duh. Biserica Mare a suferit unele daune la nivelul picturii, cel mai probabil din cauza condițiilor de mediu și lipsei unor restaurări adecvate.
